Despre stil - Oana Alexandra

 

Enter

Alexandra

Până în anul 2013 eram focusată mai mult pe desene făcute în peniță după care am început să fiu atrasă de

culoare.

(Lucrarea de mai jos este realizată în anul 2 de facultate, coordonator fiind dl. Nicolae Alexi.)

Mă fascina mult suprarealismul după care am simțit nevoia să mă întorc la clasicul creion.

Mă simțeam în zona mea de confort desenând în creion și o perioadă de 3 ani nu am renunțat sâ mâ exprim folosind această tehnică.

Din când în când reveneam la penita și tuș, tehnica care încă îmi plăcea datorită fineței liniilor prin care obțineam diferite structuri.

În primul an de master, am ales-o pe doamna Stela Lie care m-a îndrumat și m-a încurajat să nu renunț la tehnica creionului care părea că mă reprezintă cel mai bine. Atașez lucrări din această perioadă:

Cred că nevoia de a experimenta ajunge la un moment dat în punctul culminant, după care îți găsești linia directoare și te exprimi în tehnica care simți că te reprezintă. De 3 ani sunt atașată de acuarela și guașă. Am renunțat la stilul naiv în creion prin care exprimăm sobrietatea oamenilor din jurul nostru. Oamenii sunt interesanți, fascinanți, însă acum m-am oprit asupra frumuseții naturii care este atât de colorată și plină de frumusețe încât trebuie transmisă privitorului. Trăim într-o societate prea haotică, mereu pe fugă în care oamenii nu își mai fac timp să observe frumusețea naturii și uneori nici chiar să își exprime sentimentele. Din acest considerent vă prezint ilustrațiile realizate pe această temă:

Eugenia Ilieş: Work in progress

Legende româneşti
(Editura Kreativ, 2016)

                    
                           Am început să lucrez la această carte în 2013. Începutul a fost foarte greu. Face parte din efortul meu continuu de a-mi forma stilul. Textul m-a ajutat să scap de inhibiţiile personale legate de tendinţa spre realism de care cu greu mă debarasez. Am refăcut prima ilustraţie de 5 ori până am ajuns la o formulă acceptabilă. 

La fel s-a întâmplat şi cu următoarele, în medie două variante pentru majoritatea desenelor. Am cumpărat diferite tipuri de hârtie şi am încercat diferite tehnici ca să descopăr că tot sunt nemulţumită! Totuşi după câteva încercări şi prelucrări (digitale inclusiv) am ajuns la un limbaj vizual coerent, potrivit. 

                   Am lucrat în etape, cu pauze mari, în timpul liber, între joburi - lucram la editura Kreativ full-time. Am şi călătorit între timp - 

            ... m-am inspirat..

                 

                                     
                     (Legenda macilor) 

                                                    
              (Legenda inului)

Acum spun cu mulţumire că de la cartea anterioară e un salt enorm pentru mine.  Am avut libertate mare şi cred că se vede în ilustraţii. Sper să ajute şi pe viitor să ajung la un limbaj propriu la care lucrez în continuare. 

József Vass: Work in progress

Piatra de jad a lui He Shi

                                       

                      Am lucrat la ilustraţiile unei mici cărţi bilingve român-chinez în care se vor regăsii şapte povestiri chinezeşti scurte. În total vor fi şapte ilustraţii, una pentru fiecare povestire. Cartea se numeşte "Piatra de jad a lui He Shi" în traducerea lui Bălașa Maria.

               

M-am bucurat tare mult de tematică când am primit propunerea pentru a contribui cu ilustraţile mele.  Întodeauna am vrut să fac măcar un desen cu această tematică. Îmi place să lucrez într-un stil mai decorativ şi să mă pierd în detalii -  chiar dacă acest lucru de multe ori este un minus deoarece durează mult prea mult procesul. Însă acest minus la final este mult prea puţin important dacă şi eu şi clientul suntem mulţumiţi de rezultat. Până acum nu am avut timpul necesar de a aborda aceasta temă, dar acum dacă sa ivit această posibilitate lucrez cu mare entuziasm la el.

               

                       De ceva timp lucrez de acasă, fiind freelancer. Nu am un program strict, de multe ori lucrez până noaptea târziu. E linişte şi noaptea prietenii nu mă caută să merg la cafea şi nu vin  în vizită la mine.

              

  

                      Oricum, după ce îmi beau cafeaua "de dimineaţă" recitesc textul care trebuie să-l ilustrez în ziua respectivă.  Mă documentez ce elemente pot folosii în noua ilustraţie să fie cât mai relevante tematicii şi să nu fie doar fantezia artistului. Pregătesc creioanele, foile albe, liner-ele cu tuş negru şi mă apuc de schiţat stând la una dintre mesele mele din cameră. Nu am un atelier special, chiar dacă din când în când fac şi ilustraţii în acuarele şi aş avea nevoie de mai mult spaţiu. 

                                      

                      Mai mulţi prieteni când m-au vizitat pentru prima oară m-au întrebat dacă această cameră este atelierul meu ori dorm aici... În camera asta le fac cam pe toate. Îmi beau cafeaua, ceaiul, pictez, desenez, dorm, ascult muzică. Este un locşor al meu unde mă simt bine.

           

                                     
 Schiţele le fac destul de detaliate ca după aceea, când ajung la lucrul digital să trebuiască să mă gândesc doar la culorile pe care le voi folosi. Este un  proces destul de îndelungat, lucrând la o singură ilustraţie chiar şi două zile.

                              De multe ori atât de mult îmi place ceea ce fac că uit de mine cu orele, însă draga mea pisică Szaffi (Sofi) are grijă să îmi reamintească să mai iau şi câte o pauză - din când în când vrea să fie iubită şi răsfăţată. 

                        Şi da, şi eu îmi împart locul meu creativ cu o pisică "înaripată" ca şi mulţi ilustratori din Clubul Ilustratorilor.