Maria Moldovan: Work in progress

Linii invizibile

Momentan nu am atelier. Și nu am nici masă de lucru. Dar din fericire am de lucru tot timpul așa că am colțuri de cameră și colțuri de masă unde mă instalez și lucrez.

În sufragerie, care este și dormitor am un colț pentru pictură.

Pentru ilustrații mă instalez în camera lui Mátyás pe masa lui de lucru. Care este de fapt masa din copilărie al soțului.

Când Mátyás pleacă la grădiniță înainte de masă, eu mă instalez cu creioanele, hârtiile mele și desenez. Acum lucrez la o carte cu o temă tare dragă mie pentru că tocmai îl trăiesc din deplin. Cartea povestește despre cum suntem atașați unul de altul prin sentimente, gânduri, trăiri interioare și o grămadă de lucruri invizibile ochiului, palpabile numai pentru suflet. Despre cum reușim cu ajutorul acestor corzi invizibile să fim împreună în suflet și atunci când nu ne aflăm în aceeași loc.

Așa că Mátyás pleacă la grădi...și eu desenez între jucăriile, floarea, creioanele lui despre Coarda Invisibilă.

Pînă acum am lucrat mult în ulei. Îmi place foarte mult adâncimea ce poate conferi suprapunerea a mai multor straturi. Dar este un proces lent și lung, și nu totdeauna am răbdare și timp. Trebuie să lucrez și la o scară mai mare pentru a avea multe detalii. Pe lângă aceste lucruri încă de anul trecut am simțit nevoia să trag linii, să mă joc cu linii, în special linii în creion de grafit și creioane colorate. De mult îmi doresc o carte cu ilustrații pe fond alb, cu mult aer.

Astfel am ales creioane și acvarele. De ani de zile mă holbez la acvarelele scumpe, micuțe ca o bomboană, mă enervez și mă duc acasă fără ele. De data asta am cumpărat niște bomboane foarte scumpe, așa pe rând, la bucată. Știu că nu merită așa, trebuie luată cutia mare cu multe culori, dar în felul acesta nu mă enervez, cumpăr câte una sau două, vin acasă și mă joc cu nuanțele vii, pline de viață, superbe.

După masă împărțim masa de lucru, colțul de pictură, instrumentele, jucăriile, gândurile, cuvintele și floarea. Și bucuria de a fi  împreună.

Emi Balint: Work in progress

LEIPZIG

Acest caiet l-am început când am fost plecată în Germania cu bursă Erasmus. L-am început pentru că nu știam ce să fac pentru tema de semestru de acolo, pentru că mă simțeam pierdută, derutată. Voiam să lucrez afară, în fața căsuțelor, dar era prea frig așa că, desenam după fotografiile pe care le făceam.

Le-am lucrat în tempera, creion, tuș și cariocă. Mai întai puneam petele, formele în tempera, după care veneam cu mici detalii în creion sau în peniță.

Am lucrat cu mult drag la aceste căsuțe și m-am simțit comfortabil în acest caiet, care m-a ajutat să mă acomodez în Leipzig.

Georgiana Chițac: Work in progress

Rețete în versete

În ultima vreme, pe lângă culorile și pensule mele, m-am jucat cu o fetiță roșcată și cu multe ingrediente. Au ieșit două cărți frumoase de “rețete în versete” așa cum le numește autoarea Simona Epure. 

Fetița mea s-a simțit foarte inspirată și a debordat de entuziasm în bucătărie, asemenea Gretei, personajul central.

De obicei lucrez într-o mare dezordine, printre căni de ceai si cotoare de mere. Din când in când mai vine si cate o pisica care ori se așază pe birou ca o cireașă pe tort, ori îmi bea apa de acuarele, ori e doar in trecere ca să verifice cât am mai lucrat.

... Ascult muzică si încerc sa mă bucur cât mai mult de ceea ce fac, dar recunosc că nu îmi iese întotdeauna, mai ales când am termene scurte de respectat sau când știu ca recompensele nu vor fi pe măsura efortului, ceea ce se întâmplă destul de des in domeniul nostru.

In prezent iau o scurta pauză de la cărțile pentru copii, vreau sa lucrez la un alt gen de ilustrație, încerc să pregătesc o nouă expoziţie.

În aceeși timp aștept cu nerăbdare să apare al doilea volum, "Greta si rețetele ei", la editura All-Galaxia Copiilor. 

Mihaela Magopat: Work in progress

Mihaela Magopat: Jurnal ilustrat

Este vorba despre un caiet in care desenez mereu inainte de somn, nu pentru ceva anume sau pentru cineva anume. Caietul este lucrarea. El contine ilustratii incepute, unele pe terminate, altele pe jumatate, unele urate, altele frumoase.

 Acest caiet este ca un personaj care doreste sa fie integrat intr-o poveste, insa eu il ametesc cu desene  fragmentate.

 De multe ori, mai adaug cate ceva desenelor mai vechi, deoarece simt ca paginile imi cer socoteala ca acestea sa aiba un final.

 De obicei desenez cu un liner negru, creioane sau pixuri colorate. Mai sunt momente cand las pagini goale intre desene pentru a putea reveni si picta.