Eugenia Ilieş: Work in progress

Legende româneşti
(Editura Kreativ, 2016)

                    
                           Am început să lucrez la această carte în 2013. Începutul a fost foarte greu. Face parte din efortul meu continuu de a-mi forma stilul. Textul m-a ajutat să scap de inhibiţiile personale legate de tendinţa spre realism de care cu greu mă debarasez. Am refăcut prima ilustraţie de 5 ori până am ajuns la o formulă acceptabilă. 

La fel s-a întâmplat şi cu următoarele, în medie două variante pentru majoritatea desenelor. Am cumpărat diferite tipuri de hârtie şi am încercat diferite tehnici ca să descopăr că tot sunt nemulţumită! Totuşi după câteva încercări şi prelucrări (digitale inclusiv) am ajuns la un limbaj vizual coerent, potrivit. 

                   Am lucrat în etape, cu pauze mari, în timpul liber, între joburi - lucram la editura Kreativ full-time. Am şi călătorit între timp - 

            ... m-am inspirat..

                 

                                     
                     (Legenda macilor) 

                                                    
              (Legenda inului)

Acum spun cu mulţumire că de la cartea anterioară e un salt enorm pentru mine.  Am avut libertate mare şi cred că se vede în ilustraţii. Sper să ajute şi pe viitor să ajung la un limbaj propriu la care lucrez în continuare. 

József Vass: Work in progress

Piatra de jad a lui He Shi

                                       

                      Am lucrat la ilustraţiile unei mici cărţi bilingve român-chinez în care se vor regăsii şapte povestiri chinezeşti scurte. În total vor fi şapte ilustraţii, una pentru fiecare povestire. Cartea se numeşte "Piatra de jad a lui He Shi" în traducerea lui Bălașa Maria.

               

M-am bucurat tare mult de tematică când am primit propunerea pentru a contribui cu ilustraţile mele.  Întodeauna am vrut să fac măcar un desen cu această tematică. Îmi place să lucrez într-un stil mai decorativ şi să mă pierd în detalii -  chiar dacă acest lucru de multe ori este un minus deoarece durează mult prea mult procesul. Însă acest minus la final este mult prea puţin important dacă şi eu şi clientul suntem mulţumiţi de rezultat. Până acum nu am avut timpul necesar de a aborda aceasta temă, dar acum dacă sa ivit această posibilitate lucrez cu mare entuziasm la el.

               

                       De ceva timp lucrez de acasă, fiind freelancer. Nu am un program strict, de multe ori lucrez până noaptea târziu. E linişte şi noaptea prietenii nu mă caută să merg la cafea şi nu vin  în vizită la mine.

              

  

                      Oricum, după ce îmi beau cafeaua "de dimineaţă" recitesc textul care trebuie să-l ilustrez în ziua respectivă.  Mă documentez ce elemente pot folosii în noua ilustraţie să fie cât mai relevante tematicii şi să nu fie doar fantezia artistului. Pregătesc creioanele, foile albe, liner-ele cu tuş negru şi mă apuc de schiţat stând la una dintre mesele mele din cameră. Nu am un atelier special, chiar dacă din când în când fac şi ilustraţii în acuarele şi aş avea nevoie de mai mult spaţiu. 

                                      

                      Mai mulţi prieteni când m-au vizitat pentru prima oară m-au întrebat dacă această cameră este atelierul meu ori dorm aici... În camera asta le fac cam pe toate. Îmi beau cafeaua, ceaiul, pictez, desenez, dorm, ascult muzică. Este un locşor al meu unde mă simt bine.

           

                                     
 Schiţele le fac destul de detaliate ca după aceea, când ajung la lucrul digital să trebuiască să mă gândesc doar la culorile pe care le voi folosi. Este un  proces destul de îndelungat, lucrând la o singură ilustraţie chiar şi două zile.

                              De multe ori atât de mult îmi place ceea ce fac că uit de mine cu orele, însă draga mea pisică Szaffi (Sofi) are grijă să îmi reamintească să mai iau şi câte o pauză - din când în când vrea să fie iubită şi răsfăţată. 

                        Şi da, şi eu îmi împart locul meu creativ cu o pisică "înaripată" ca şi mulţi ilustratori din Clubul Ilustratorilor.

Maria Moldovan: Work in progress

Linii invizibile

Momentan nu am atelier. Și nu am nici masă de lucru. Dar din fericire am de lucru tot timpul așa că am colțuri de cameră și colțuri de masă unde mă instalez și lucrez.

În sufragerie, care este și dormitor am un colț pentru pictură.

Pentru ilustrații mă instalez în camera lui Mátyás pe masa lui de lucru. Care este de fapt masa din copilărie al soțului.

Când Mátyás pleacă la grădiniță înainte de masă, eu mă instalez cu creioanele, hârtiile mele și desenez. Acum lucrez la o carte cu o temă tare dragă mie pentru că tocmai îl trăiesc din deplin. Cartea povestește despre cum suntem atașați unul de altul prin sentimente, gânduri, trăiri interioare și o grămadă de lucruri invizibile ochiului, palpabile numai pentru suflet. Despre cum reușim cu ajutorul acestor corzi invizibile să fim împreună în suflet și atunci când nu ne aflăm în aceeași loc.

Așa că Mátyás pleacă la grădi...și eu desenez între jucăriile, floarea, creioanele lui despre Coarda Invisibilă.

Pînă acum am lucrat mult în ulei. Îmi place foarte mult adâncimea ce poate conferi suprapunerea a mai multor straturi. Dar este un proces lent și lung, și nu totdeauna am răbdare și timp. Trebuie să lucrez și la o scară mai mare pentru a avea multe detalii. Pe lângă aceste lucruri încă de anul trecut am simțit nevoia să trag linii, să mă joc cu linii, în special linii în creion de grafit și creioane colorate. De mult îmi doresc o carte cu ilustrații pe fond alb, cu mult aer.

Astfel am ales creioane și acvarele. De ani de zile mă holbez la acvarelele scumpe, micuțe ca o bomboană, mă enervez și mă duc acasă fără ele. De data asta am cumpărat niște bomboane foarte scumpe, așa pe rând, la bucată. Știu că nu merită așa, trebuie luată cutia mare cu multe culori, dar în felul acesta nu mă enervez, cumpăr câte una sau două, vin acasă și mă joc cu nuanțele vii, pline de viață, superbe.

După masă împărțim masa de lucru, colțul de pictură, instrumentele, jucăriile, gândurile, cuvintele și floarea. Și bucuria de a fi  împreună.

Emi Balint: Work in progress

LEIPZIG

Acest caiet l-am început când am fost plecată în Germania cu bursă Erasmus. L-am început pentru că nu știam ce să fac pentru tema de semestru de acolo, pentru că mă simțeam pierdută, derutată. Voiam să lucrez afară, în fața căsuțelor, dar era prea frig așa că, desenam după fotografiile pe care le făceam.

Le-am lucrat în tempera, creion, tuș și cariocă. Mai întai puneam petele, formele în tempera, după care veneam cu mici detalii în creion sau în peniță.

Am lucrat cu mult drag la aceste căsuțe și m-am simțit comfortabil în acest caiet, care m-a ajutat să mă acomodez în Leipzig.