Banda desenată abordează într-o viziune mioritică povestea înființării Centrului Cultural de la Cârțișoara din județul Sibiu, asociind unitățile etnografice expuse acolo cu niște făpturi denumite „miorițe”. Procesul de strămutare al caselor este la rândul său reinterpretat. Se presupune că în acest univers fantastic, casele umblau în turme pe meleagurile rustice ale Cârțisoarei, îndreptându-se spre „munți și ceață”, când dintr-o dată, a apărut un câine, „un păstor” care le-a tăiat calea. Acesta a lătrat, speriându-le atât de puternic, încât o parte din ele au intrat în pământ, iar restul au fugit în toate direcțiile. Povestea se încheie cu plecarea câinelui în căutarea celorlalte miorițe.
Ca și simbolistică, putem întelege prin plecarea miorițelor spre munți, îndepărtarea nostră față de tradiție și implicit părăsirea unor gospodării etnografice. Câinele sau păstorul este acea parte din noi care se zbate să păstreze legătura cu tradiția. Lătratul câinelui reprezintă atitudinea noastră față de tradiție și încercarea disperată de a o salva. Spaima miorițelor uramată de intrarea lor în pământ reprezintă procesul de strămutare din locul lor natural într-un muzeu în aer liber. Iar plecarea câinelui în căutarea miorițelor este încercarea noastră constantă de a salva cât mai mult din identitatea noastră culturală.
Animația de față se numără printre primele încercări de a duce banda desenată mai departe.
La realizarea benzii desenate au participat Andrei Puică și Evelyne Krall (echipa KAPE Illustration), iar animarea a fost făcută de Alexandra Keller și Daniel Muntean.
